Agricultura românească este pe marginea prăpastiei, iar fermierii simt din plin povara costurilor tot mai mari, care îi împing spre faliment. Mihai Anton, un fermier cu experiență, descrie realitatea dură a celor care încearcă să supraviețuiască într-un sistem care îi sufocă.
„În fiecare an plătim mai mult pentru motorină, semințe, îngrășăminte și pesticide. Statul vine cu taxe în plus, dar când avem nevoie de sprijin, ni se spune că nu sunt bani. Și atunci, noi cum să rezistăm?”, explică Mihai Anton. În opinia sa, costurile în continuă creștere nu doar că afectează fermierii, dar pun în pericol siguranța alimentară a României.
Pe lângă cheltuielile tot mai mari, birocrația sufocantă îngreunează orice încercare de accesare a fondurilor europene sau a altor forme de sprijin. „Dosare peste dosare, cereri respinse fără explicații, luni întregi de așteptare… În loc să muncim pământul, pierdem timp prin birouri”, spune fermierul.
Situația este agravată și de faptul că prețurile de vânzare a cerealelor și produselor agricole sunt la minime istorice, în timp ce marile lanțuri de magazine și monopolurile din industrie impun condiții nefavorabile producătorilor români. „Noi investim, muncim de dimineața până seara, dar la final ajungem să vindem sub prețul de producție. E faliment garantat, doar că se întâmplă încet, an după an”, avertizează Anton.
Dacă lucrurile nu se schimbă rapid, România riscă să își piardă fermierii, iar terenurile agricole să ajungă în mâinile marilor corporații străine. Însă, deocamdată, autoritățile par să privească acest dezastru economic și social ca pe un proces inevitabil.
