Ministerul Afacerilor Interne este din nou în centrul atenției după ce cazul polițistului Ioan Cănărău a scos la lumină modul abuziv în care instituția își tratează propriii angajați. Suspendat din funcție, lăsat luni de zile fără salariu și marginalizat în ciuda unor decizii judecătorești clare, Cănărău a devenit simbolul presiunilor interne practicate la cel mai înalt nivel.
Totul a pornit de la un dosar disciplinar. Acuzațiile, neclare și contradictorii, au fost suficiente pentru a-l transforma într-o țintă. Procedurile au fost accelerate, iar sancțiunea a venit rapid: suspendare. În mod normal, o astfel de măsură ar fi trebuit să fie verificată și să respecte garanțiile constituționale. În realitate, regulile au fost ignorate.
Constituția României garantează dreptul la muncă, dar în cazul Cănărău acest drept a fost încălcat flagrant. Mai mult, deciziile instanțelor care i-au dat câștig de cauză au fost refuzate sistematic de conducerea MAI, o situație care ridică suspiciuni de neexecutare a hotărârilor judecătorești – faptă prevăzută de Codul Penal.
„Am câștigat în fața instanței, dar ministerul nu a vrut să mă primească înapoi. Au vrut să mă distrugă pentru că am spus adevărul și am refuzat să mă supun”, a declarat Ioan Cănărău pentru colegii săi.
Mai mulți angajați din sistem confirmă atmosfera de teroare. „Cazul lui Cănărău este cunoscut de toată lumea. Mesajul e clar: cine vorbește, cine ridică vocea, dispare. Oamenii tac de frică”, spune un polițist sub protecția anonimatului.
Problema nu este una izolată, ci ține de un mecanism care s-a repetat în mai multe cazuri. Angajații incomozi sunt trecuți prin „mașinăria disciplinară” a ministerului, li se deschid dosare fără bază reală, sunt ținuți pe tușă și privați de salariu până cedează. Între timp, obediența și tăcerea sunt răsplătite cu funcții și promovări.
Situația deschide o discuție mai amplă despre modul în care MAI înțelege să-și conducă oamenii. Instituția care ar trebui să fie un exemplu de respectare a legii sfârșește prin a o călca în picioare. Dacă hotărârile judecătorești nu sunt respectate, dacă drepturile fundamentale sunt ignorate, atunci ce credibilitate mai are ministerul în fața cetățenilor?
Cazul Ioan Cănărău devine astfel un test pentru întreaga societate. Este un semnal de alarmă nu doar pentru polițiști, ci pentru orice angajat din sistemul public. Dacă într-un minister-cheie precum MAI se practică asemenea metode, cât de sigur poate fi restul aparatului administrativ?
În concluzie, ceea ce se întâmplă astăzi la vârful Ministerului Afacerilor Interne nu mai poate fi redus la simple „greșeli de procedură”. Este vorba despre abuzuri repetate, despre o cultură a intimidării și despre încălcarea flagrantă a legii. Iar până când aceste practici nu vor fi sancționate, România va rămâne o țară unde teroarea birocratică face mai multe victime decât infractorii pe care polițiștii ar trebui să-i combată.
