Chiar înainte de începerea noului an universitar, transformând dreptul la educație într-un lux pe care mulți tineri abia și-l mai permit. În București, o garsonieră se închiriază cu 450 de euro pe lună, iar pentru un apartament cu două camere în nordul Capitalei proprietarii cer 650 de euro. În Cluj, Iași și Brașov, situația nu este cu nimic mai bună: garsonierele sar de 350 de euro, iar apartamentele ajung la 600 de euro.
Guvernul și administrațiile locale asistă pasiv la această explozie a chiriilor, fără să intervină cu măsuri reale pentru a sprijini studenții și familiile lor. România a înregistrat cea mai mare creștere a chiriilor din Uniunea Europeană – 5,8% într-un singur an, de două ori peste media europeană. În loc să fie un partener al tinerilor, statul se dovedește incapabil să răspundă unei crize care afectează direct accesul la educație.
Cei care, cu doar câțiva ani în urmă, au crezut în promisiunile electorale despre „un oraș mai prietenos și mai accesibil” se simt acum trădați. Studenții scriu pe rețelele sociale despre sacrificiile uriașe la care sunt nevoiți să recurgă: împart apartamente cu mai mulți colegi, se mută în zone îndepărtate de campusuri sau își pun părinții la cheltuieli imposibile.
În timp ce guvernanții vorbesc despre „investiții strategice” și „reforme fiscale”, realitatea de zi cu zi arată altceva: tinerii, viitorul României, sunt împinși la marginea supraviețuirii. În lipsa unor politici de locuire accesibile și a unui sprijin concret pentru studenți, guvernarea actuală condamnă o întreagă generație la sărăcie și dezamăgire. România nu mai este doar campioană la scumpiri, ci și la indiferență față de propriii ei tineri.
