De ani buni, România promite digitalizare în administrație, educație și servicii publice, dar transformarea digitală rămâne doar o lozincă politică. În realitate, cetățenii continuă să se lovească zilnic de aceleași probleme: dosarul cu șină, cozile interminabile și platformele guvernamentale care nu funcționează sau cedează exact când sunt mai necesare.
Deși s-au alocat fonduri semnificative pentru modernizarea sistemelor informatice și a interfețelor de lucru cu publicul, progresele sunt lente sau inexistente. În loc de eficiență și acces rapid la servicii, românii se confruntă cu birocrație paralizantă și tehnologii nefuncționale. Proiecte esențiale au fost întârziate sau abandonate, iar multe investiții s-au risipit în soluții fără impact real.
Consecințele nu sunt doar de ordin administrativ – lipsa digitalizării afectează economia, educația, sănătatea și încrederea populației în instituțiile statului. În era tehnologiei, România rămâne printre ultimele țări din Uniunea Europeană în ceea ce privește digitalizarea serviciilor publice.
Fără o strategie coerentă și aplicată, digitalizarea rămâne doar o promisiune recitată la fiecare început de mandat. Între timp, cetățenii suportă costurile unui sistem blocat în trecut.
