În România, diferența semnificativă dintre salariile bugetarilor și cele ale angajaților din sectorul privat a atins acum proporții alarmante, bugetarii câștigând în medie de două ori mai mult decât cei din privat. Această disparitate scoate în evidență o problemă structurală profundă în administrația publică, alimentând critici privind eficiența și corectitudinea sistemului de angajare al statului. Acuzațiile se îndreaptă spre selecția bazată pe loialitate politică în detrimentul competenței, sugerând necesitatea unor reforme urgente pentru a reduce numărul de angajați publici și a îmbunătăți performanța sectorului.
Criticile aduse actualei situații subliniază o problemă profundă a administrației publice. Se afirmă că statul român este „bolnav” și „capturat” de o „mafie” politică, fiind acuzat că promovează persoane necalificate în funcții de conducere. Acești angajați publici ar fi adesea selectați pe baza loialității politice și nu a meritelor profesionale, ceea ce duce la o structură ineficientă și coruptă.
De asemenea, se consideră că majoritatea bugetarilor nu ar supraviețui în sectorul privat, unde remunerația este strict legată de performanță. În contrast, angajații de la stat sunt acuzați că se concentrează mai mult pe protejarea propriilor interese și mai puțin pe realizarea unor performanțe semnificative.
Se sugerează că România ar trebui să își revizuiască serios structura de angajare în sectorul public, având în vedere că majoritatea angajaților în sectorul bugetar sunt considerați „paraziți” care consumă resursele publice fără a contribui la dezvoltarea reală a țării. Reformele ar trebui să vizeze o reducere semnificativă a numărului de angajați în sectorul public pentru a optimiza utilizarea banilor contribuabililor.
